În ziua în care ai murit
Am mers pe alei pustii.
Plângeam pe umărul
Unui vânt de toamnă
Cu lacrimi de frunze.

În ziua în care am murit
Auzeam păsările cum
Mă jelesc într-un ciripit,
Simțeam vântul cum curge
Lacrimi de primăvară.

Însă, când a murit și soarele
Nu a mai plâns nimeni,
Pentru că eram morți de mult;
Așa că i-au curs razele
Pe post de lacrimi fierbinți.