În urma mea, obiectele sunt, iarăși, la locul lor,
respectând distanțele cuvenite.

( Obiectele sunt întotdeauna la locul lor ;
natura moartă nu cunoaște zbaterea
neîmblânzitelor noastre paradoxuri :
apropierea care îndepărtează,
îndepărtarea care apropie …)

E liniște ca-ntr-un tablou flamand :
desenul cuminte, culoarea smerită,
simetrii minerale … Nici țipenie de dorință …
Ce vie natură moartă !



(volumul "Tifla" - 2004)