Sudori aspre, sapate in pacat,
Sarutul fruntii si-un strigat rece…
Ionice placeri, si magicul s-a spart,
Pustiu dogoritor ce nu mai vrea sa plece.
In umbre colorate, pasii incet soptesc ;
Un fosnet rar, asurzitor apune...
Celula albastra nu mai poate spune
Un adevar murdar, dar poate prea firesc.
Petale ai cantat in teasta ta negioaba ,
Lacrimi sfarainde, niciunde nu rasuna…
Tu esti golit, plutind cu fata oarba
Dorinte seci, mancate de tarana.

Sudori aspre, sparte in pacat,
Zambila naste din durere...
Si te petreci cu zambetu-ti uscat,
Mult asteptat de poarta in tacere.
Iertarea de ieri va sta deschisa maine,
Tesuturi rare, te impanzesc alene ;
Tarziu mainile-ti reci vor cauta pe mine,
Un ceas statut alunecand in vene.