Mi-e sufletul numai lacrimi,
Ploi reci căzând peste vise.
Cuvânt rătăcit
Prin rafturi, demult închise.

Mi-e sufletul numai tristețe,
Păsări rănite de dor.
Amintiri uitate
Prin lacrimi tăcute ce mor.

Mi-e sufletul numai chemare,
C-ai să te-ntorci în altă zi.
Romanță ucisă
De șoapta ce n-o poți rosti.

Mi-e sufletul numai mister,
Când mă ascund în noapte.
Cântec trist,
De tine, spus în șoapte.

Mi-e sufletul numai râuri,
Vers alb lunecând spre-mplinire.
Enigmă trăită
De veșnica noastră iubire.

Mi-e sufletul numai albastru,
Întinderi de ape și cer.
Inimi rănite
De gândul lumii efemer.

Mi-e sufletul numai culoare,
Pastel al trăirii intense.
Viață furată
De himera altei mirese.