Să-mi spăl sufletul de petele trecutului
Și trupul să mi-l curăț de păcat...
Migrenele mă bântuie: ielele vântului,
Mercurul termometrului iar s-a drogat.

Coapsa ce te chema să o săruți acum s-a stins,
Durerea de pumnal i-a luat suflarea,
Iar vinul roșu din pahar pe mâna s-a prelins
Și-n vene slabe, sparte, el și-a găsit scăparea...

Încerc iar să te chem de după geamuri cu zăbrele,
Dar glasul mi-este frânt și înecat în sânge.
Iar fumul te alungă trist din gândurile mele
Și iar și iară după tine plânge.

Tu nu-mi răspunzi și încă mă condamni
Să stau între pereți bolnavi, febrili...
Apoi te scuzi: nu mai sunt cum eram
Nu mai am ochi fierbinți, docili...