dincolo de perdelele de apă
casa este devorată de furnicile scăpate din inima ei

te uiți la mine
picăturile îți alunecă pe față
mi se pare că plângi
sau poate că eu îmi doresc asta prea mult

ne ținem de mână în fața tablourilor moarte
privim pe geam din miezul galeriilor
cineva își târăște eroii prin noroi
strălucirea cămășii albe ne amintește de fulgere
vino
să plutim împreună deasupra bazilicii
un singur gram este prea mult

exploziile ne vor purifica,
iar cei ce se vor ridica din cenușă vor răpi inimi

ne plac poveștile frumoase
focurile ard alb

hai,
ține-mă în brațe
să ne chinuim împreună să devenim
cei mai frumoși oameni