Ridică-te din pahar și nu îmi lăsa moștenire setea
mă usuc de cuvinte
simt cum cactușii își trasează semnătura pe sticla sub care încerc să respir șî îmi desenează ape minerale
printre ei, arici își fac loc către mine să îmi țină de cald
și mă mârâie când vreau să mă apropii cu buzele de roua de pe țepii lor
mă gândesc la ploi înnotând prin nisip -
gâtul îmi este un horn simpatic la urma urmei
când văd cum panglici de fum îl escaladează.
dezorientat, fumul se înfige în nori uscați
și apoi se întinde să se zvinte la soare
pe mări secate de frig și îmbrăcate în valuri de sare