Livezile m-așteaptă, lor le-am sortit mirarea
Semințelor călare pe coama de austru,
Strivite primăvara cu ochii pe cărarea
Ce-și soarbe anevoie tăcerea fără lustru.

Din crusta înșelată de vremi și dobitoace
Răsare fericirea cu aspre siluete,
M-a cunoscut! și frunza nu știe, să coboare....
Sau să-mi traducă zvonul adulmecat prin plete.

Tremurătoare umbre-mi îmbrățișează poala,
Pe umeri, între gânduri, s-a tulburat zăpada
Ucisă ca o ciută de-un lup ce-și face școala
Uitând că, poate, mâine el o să fie prada.

ÃŽn zilele bolnave sunt somnului pereche,
Amețitoarea trudă mă scaldă-n pace și-n
Amurguri însetate îmi cântă la ureche
Privighetori amare ca sângele de vișin.