Plină de frumusețe
precum doar lumina
descoperă o noapte
spre a-i închide cu contur
dedesubtul visului ei
imaginea ce se deschide înafară
în freamătul unui gând
iar umbrele chiar îi dau un farmec
normal rămâne orice adaos
mișcări de unde ca-n tremur de aer fierbinte
din fata morgana
cu oglindiri răsturnate-n depărtare
cu risipirea secundelor în miezul sâmburelui
ca o creștere a mulțimii înspre ieșiri de urgență
ca salcia în plecăciunea ei resemnată
înspre oglinda lacului ascuns
când ca o vijelie mișcată
ca scufundată-n simboluri
i se dezvăluie cum arătăm noi
fără alternative similare
nespus, nespus de limpezi reveniri la imagini
încât prin retroversiuni botanice
printre semnele vaselor de liber
și flexibilități neștiute
ea dansează ca un zâmbet pe oglidirile mișcătoare
lăsând să i se scurgă imaginea pe valuri
undă cu undă, sclipire cu sclipire
călătorind în cercuri crescătoare
decisă a se smulge din ape
nespusă victorie a luncilor, a cerului de sus
dar și a celui de jos;
trestiile semețe mângâie pletele sălciilor vecine
care le salută în cadențe ritmice, ceremonioase
o umbră ieșită din noapte sau o cărare
care începe a se întrevedea timid
și-n felul acesta murmurul din ierburi
alunecă lin spre tot ce este interior;
piciorul de pe pedală devine, simbolic, gestul
acțiunii ce se deschide-n orice pornire.
În preajma memoriei prin șocul inimii
miraculosul țărm, miraculoasă destinație
precum acolo gesturile nu mai ajung a fi înțelese
decât descifrate de dulci armonii
descifrate de raze de laser sub vibrații melodice.