se întuneca de ziuă

ceasul se pierduse
între brațele noastre
și
cameră

era liniște
ca într-un pumn strâns

aerul băltea în voie pe tavan
alături de noi

oasele ne luminau în carne
durerea

din cauza asta ne era frig
dar
nu ne plângeam
nu închideam geamul