venisem ca lupul la tine…
hotărât foarte, plin de foame,
cu botul până la gâtul tău,
gata să îți smulg viața dintre degete.

mi-ai simțit răsuflarea forțată, plină de nervi
pe pielea fină și adânc neatinsă de nimeni.
însă nu ai vrut nici o clipă să fugi, nu ți-a fost teamă
și ochii mei s-au plecat rușinați într-o parte.

ai rămas nemișcată, parcă erai goală pe dinăuntru
iar eu...am fost nevoit să plec așa cum am venit:
ca lupul de la tine, hotărât foarte,
plin de sete, cu botul pe labe și coada între picioare.