mă trezesc tras de urechi
ridicat până sus, până nu mai pot
acolo un astru se eclipsează cu marea
și mă cântă luminii

degetele tale sunt supărate pe pielea mea
până la sânge și mă zgârâie pe păr
nu mă mai înțelegi…

mama se face o pată de culoare neagră
și se mută în alt tablou
nu mă pictase ea și mă vede caricatură…

nici pantofii nu mă mai vor
ciorapii miros a aripi…

pielea se face piatră pisată
și plânge pe umbră
…să dăm morții tot ce este carne…

amintiri uitate mă recompun
bucată cu bucată,
mereu mai trebuie ceva
nicodată nu sunt incomplet
pe cerul speriat de aripile mele
prea grăbite spre zbor

mă fac o horă de degete
împietrite pe buze
cusute de cuie
curge sânge prea rosu,
sângele se face înger
se așează pe un umăr prelung
și împletește oameni

eu mă tot ridic
de parcă mă nasc
ecuație sau rezolvare,
tâmpla zvâcnește
un ritm impus de bambus….