și de aș muri
tot nimic n-aș face,
nimic mi-aș dori
și nimic mi-ar place.

mai bine aș lupta așa:
privind cu drag moartea mea
aș lăsa visele mele
să calce alții pe ele,

căci oricum voi muri
și nimic n-oi face,
nimic mi-oi dori
și nimic mi-o place.

să facă ce vor,
doar e-alegerea lor;
eu visez și-oi scrie,
nu ce-mi place mie,

ci doar de nevoie, ca o datorie...

voi alege-n calea mea
pe cine voi urma,
doar așa-după moartea
mea-viața, va putea continua.

și-oriunde mă voi afla
și oricand, voi continua
a visa, despre nemurire,
-despre cei ce-au fost

și incă mai trăiesc
prin mine și...prin tine
pentru că ei ne scapă
de frica față de noi,

da...de noi înșine...