Ce ochi mici și câte doruri,
eul dintr-un crâng prin salt
răsare.


Aproape de prieteni,
tristeți ascunse-n daruri..
in spasme chioare,
lipsind din negrul câmp
vărsat in zare.


Mă vezi..clipește cât de repede
și uită-mă privind la turn,
nu te mișca vioiule,
închide-ți pleoapa următoare.


Prezint cum insuși el visează,în
turnul alb făcut de ceară,
cum cât te vreau in astă seară,
iubindu-te in nici o mare.