De-aÈ™ fi,pe cerul verii,un nor
De-aș fi rază lină de soare,
De-aș putea cânta al meu dor
Cu glas de privighetoare...

De-aș fi,pe cerul nopții,o stea
De-aș fi un puf de păpădie,
De aș putea tristețea mea
S-o cânt cu glas de ciocârlie

De-aș fi frunză purtată-n vânt,
De-aș fi o adiere ușoară,
De-aș avea glas de cuc,să cânt
Durerea care mă doboară

De-aș fi o stea căzătoare,
De-aș fi un fulg de nea ușor,
De-aș fi pasăre călătoare
Să pot zbura unde mi-e dor...

...Dar nu-s pasăre cântătoare
Să pot cânta cu dulce glas,
Nu-s nici stea,nici rază de soare
Doar să visez mi-a mai rămas

Nu am nici aripi să zbor,
Nu-s vânt nici puf de păpădie,
Nu-s decât un biet muritor
Și mă târăsc pe-această glie.