În trepte îmi zidesc
trupul – voi tăia cruci
să pavez apele de dincolo.

Curge timpul șters
pe marginea abisurilor –
înainte de tine, înainte de noi…

Licori vineții îmi leagă
trecutul de prezent
când frunza refuză ramul.

Se-nchid intersecțiile pe autostrăzi
azi – maine …
într-o zi dragă nouă.

Vânt.
Ne ceartă părintește
secundele.
Ne plâng moale
jumătățile de suflete
pierdute-n așternuturi.
Vânt.