În haznaua obscenă a lumii
unde războaiele macină națiuni
și omul ajunge cărunt prea devreme,
trăiesc orgolioși și senini
unii ce se roagă la cer pentru minuni.

Pe maluri amețite de furtuni,
vapoare expirate trăiesc ultimul coșmar,
căci adevărul nu se poate ridica,
decât până la gleznă și atât.
Degeaba ești om integru, totul e în zadar.

Asculți cu urechile ciulite
vacarmul unei lumi prea măcinate,
de ți se scurg printre degete clipele
asemeni lunecării omizilor pe frunze.
Suspiciunile îs la modă în viața asta deocheată.