Dragoste, genune-n flăcări, câți în lume te pot trece
Fără ca-ntr-a ta vâltoare spumegândă să se-nece ?…
Câți pot oare să te-nfrângă, patimă înrobitoare,
Și de câte ori în lume doar tu ieși învingătoare ?
Astfel tu robești o lume, mii de sclavi ți se închină
Și pe toți îi faci să creadă că doar tu ești o lumină
Ce înghite sfidătoare tot al lumii întuneric,
Luminând pe bolta vieții de îndrăgostit himeric.
Cum știi tu să fii stăpână când porunca ta e lege,
Cine nu ți se supune, cine nu te înțelege ?
În prăpastia ta imensă mii de victime suspină
Și te binecuvântează, viața lor de tine-i plină,
Căci rațiunea e învinsă, s-a sfârșit a ei domnie.
Ce ești tu, frumoasă zână ? Orice-ai fi, slăvire ție !
Dragoste biruitoare, foc nestins ce sfarmă ghiața,
De ești înger, de ești demon, sunt al tău și-a mea e viața !

.......................................................

Amor, tu, stăpân vremelnic, într-a ta împărăție
A intrat un tânăr încă, care ți se-nchină ție
Și cu generozitatea ta de veacuri înnăscută
Tu îi țeși perdea de vise și iluzia pierdută
Într-o clipă de rațiune mai puternic reînvie,
Căci puterea ta titană domină clipa pustie.

Tinere cuprins în mrejele iubirii seculare,
Câtă patimă în ochii tăi senini și ce dogoare !
Cât de dulce e teroarea minții tale rătăcite –
Ai jura că pe-a ta viață ești stăpân, îndrăgostite;
Tu nu știi că ești o joacă doar în mâna soartei tale
De când te-a-ntâlnit iubirea și te-a abătut din cale ?
Vrând s-atingi idealul sacru, tu în jos mai mult aluneci,
Și în plină luminare, tu sub raza lui te-ntuneci.
Oare tu crezi în iubire ? Fermecat de-a ei putere
Lanțuri rupi ce te-nconjoară, dar iubirea e durere.
Crezi că Ea va înțelege ce porți tu mereu în tine :
Mii de gânduri, mii de patimi, mii de valuri de suspine,
Ce ca marea tulburată zvârcolite te-mpresoară ?
Va-nțelege Ea că-n tine mii de forțe se măsoară ?
Oare tu crezi că femeia-ți va aduce mângâiere
Până la sfârșitul vieții ? Nu crede, e o părere !
Dacă tu acum, pribege, ești în culmea fericirii,
Trece azi și vine-un mâine, tristul mâine-al prăbușirii,
Când vedea-vei că iubirea ce te-a întâlnit în cale
E doar fum și e cenușă, rătăcire-a minții tale !