Mă răsucesc,
cresc
în pământul morților mei…
Mă-nalț curgând în sus,
până în crucea din trunchiul de tei…
Privesc! în zare,
amintirea
apare…
îmi ucide privirea…
Strig…
ecoul, de frig
zgribulit
rămâne în gât…
Apuc ștreangul ce flutură
în creanga uscată
și-ntreg țintirimul
îl spânzur deodată…