Mi-e scârbă de aceste vremuri hâde,
Când nici nu ai ce să mai zici.
Și parcă îți vine acum a râde,
Suntem în univers prea mici.

Mi-e lehămite de tot ce mă înconjoară.
E trist,dar asta faci,plângi.
Să calculăm frumos,acum bunăoară,
Câte necazuri la piept mai strângi.

De ce vezi negru,când e alb?
M-ai lămurit,dar nu pricep.
Mi-e frig,deci nu imi este cald,
De ce?Speranțele să-mi bată step

Vrei să îți faci acum dreptate?
Umblă câinii cu ea în coadă
Fată,gura mai bine nu-ți bate
Adevărul stă acum să roadă,

Lemn și tot ce este metal
Pentru că nu băgați deloc la cap
O mârțoagă poate fi și cal,
Și-n final să o ia la trap.