Se anunță ploi, o voce veselă spune pe toate canalele
să ne punem fularul la gură și să facem nod,
să strângem bine în noi gustul de cușmă al moliilor, așa cum ne roiesc în piept
ca niște dumicați fosforescenți, prin șira spinării se vede urzeala din care suntem făcuți
ca și cum
ca și cum am sta în lumină.

Ne roteam cu mâinile întinse după viață, ne roteam în cădere
necuprinși, ca după dragoste,
Ne suflam în trupuri ca-n pumni, de la o tăblie a patului la cealaltă
și ascultam cum se moare gâjâit la radio,
cu volumul dat la maxim.

Șiroind la intrare,
ne așteaptă tata cu șapca în mână să-i mai speriem o dată somnul
cu un strigăt ascuțit de copil.
Dar noi,
noi o să facem un om de zăpadă la marginea mării, cu pipă și fes
altfel iarna asta nu va avea niciun țărm pe care să ne punem coatele
să visăm,

în visul ăsta
singura care doarme pe o coastă de drac e femeia,
singura din care ne luăm mereu zborul
ca din saline...

... și se anunță îngheț, aceeași voce veselă strigă pe toate canalele,
iar din turla bisericii
parcă au început să cadă semințe de pisici negre.
Fulguiau așa de frumos cu ghearele scoase,
fulguia tihnit,
ca după dragoste.