Uracand treptele in societate
Sa calce pe capetele celorlalti.
Costumul sta pe omul ce il poarta
Nelipsit de mizeria specifica.
El taraste caruciorul ruginit,
Pe strazile centrale,carand in el cartofi
Si pe el haine de gala.
Il vad pasind luxos,
Cedez loc din spatiul meu,
Sa-si faca avant in azvarlirea flegmei.
Plimbandu-se comod in haine scumpe,
Pantofii inteapa trotuarul prafuit.
Acest firesc imi e strain,
Precum fecioarei preacurvia
Si curvei fecioria.
Un pahar de vin e bautura rara,
de-acum sticla va fi masura
iara tzigara este ocazionala,
cotidiene fiind ocaziile tigarii.
Ingeri pazitori nu mai exista
Diavolul e tot mai mare.
Lipsurile se-nmultesc,
Iar randurile aste proaste
la poezie isi doresc.
Daca oameni in costum sunt tot mai multi,
Incotro se indreapta lumea asta?