Subțirimea în care te scalzi,
cu anii încrustați
pe brațe
și mirarea clasorului
împătimit de geografii.

Aurul descântat pe degete
în dulcețuri sumare,
tomul alb din care se preling
poteci roase de iarnă,
ghemul de care trag,
urzind apoi
sensul giratoriu
cu politețuri stabilite.

Marea ceea trimisă
în ierbar,
corăbii presate între continente.
Legându-mă de catarg,
până sunetele devenite
tușă de culoare s-ar face orizont.

Ca o risipă, siluindu-mi absența.