toamnă omenească

de acum e toamnă
o toamnă omenească
din stea până-n miezul atomului
s-au copt pletele arămii
în grele amurguri de patimi și
acru-i deja mustul plăcerii

de-acum vei auzi tot mai des
chemarea cocorilor
umilindu-te
în strâmta celulă
de carne

dar tu nu ești de pe aici
de aceea bați cu pumnii
în geamul acesta de hârtie
surprins de toamna omenească

lăsati captivii să plece
în neștiut
atât de vulgar cuprinși de păreri de rău
căci pentru iubire au coborât
din înalt
pentru iubirea care mai stăruie
chiar și în cele mai neinteresante
infernuri.