O clipă de pierdere
E o clipă de regăsire
Dincolo de transparent
Și tot ce-nseamnă oglindit.

Căutând un semn de adevăr,
Aș fi vrut ca oamenii umbre să-nțeleagă,
Simțiri ce pleacă-n asfințit
Fără imensitate-n univers - doar cerul.

În liniște, privindu-mi întunericul,
O iluzie îmi pătrunde interiorul,
Printre frânturi de nostalgie,
Amenințându-mi sufletul cu inexistența.

Refuz să-nteleg că viața încetează a fi
Atunci când clipa reprezintă timpul,
Dar vreau la stele să ajung
Și vreau să văd cum plânge luna

Și dacă te-ndoiești,
Du-te la fabrica de anotimpuri, întreabă-l pe oracol
Și pedepsește-mă dacă distrug speranța,
Alungă-mă daca nu pot găsi urma echilibrului,

Dar lasă-mi scrisul, gândul,
Și lasă-mi liniște în umbra mea,
Vreau să trăiesc, ajută-mă,
Iubesc lumea, viața, da, iubesc.