Zgomotele-mi intră-n ochi și mă orbesc…
Pașii se-mpiedică de copacii înalți
Și sunt tristă…
În suflet se zbate nimicită flacăra stinsă !

Nu te am !N-o să te am nicicând,
Palmele cad lăsând
Mâinile goale plângând…

Viața e un teatru fără spectatori,
Unde joci infernul și-apoi o să mori…

Moartea e o aripă ce te-ajută
Să nu sângerezi,
Te cațără-n locul unde nu poți
Nici să visezi…

Și cu gândul pătruns de întristare
Și chin
Mai am voința să sorb o cană
Cu vin …
Și tremurând,cu glasul nătâng,
Plâng,plâng și plâng !