De câte ori mă-ntorc acasă
Eu te găsesc mereu în prag
Căci știu că dorul te apasă
Și ți-am rămas la fel de drag

Cu ochii-n lacrimi mă privești
Și-n piept inima-ți se frânge
De-abia atunci te liniștești
Când mâna ta bătrână mă atinge

Mă cerți că nu am mai venit
Și-mi spui cât greu ți-a fost
Și care din vecini a mai murit
Și-atâta ploaie fără rost...

Că te-au lăsat puterile de tot
Și noaptea ți se pare lungă
Că mă visezi trecând înot
O apă mare ce mă strigă

Din pat cobori și candela aprinzi
Strângând la piept vechea icoană
Și rugi tu faci până la zi
Ca îngeri să mă aibă-n pază