Noaptea se așterne
ca un laț
în jurul meu
sufocându-mă
făcând cerul să curgă
și pomii
și casele
într-un amestec opac
fără-nceputuri
fără sfârșit...
liniștea îmi perforează timpanele
din care se scurg
doar bătăile inimii
ca niște tam-tam-uri

pașii mei caută un sprijin
iar mâinile mele
ca niște bastoane albe
se lovesc de umbre
căutându-mi ochii...