Pășesc în doi și mă opresc
Pe trupul tău necunoscut,
Fire de gheață împletesc
Și le topesc în chip de lut.

Să te doresc si încă cum!
Aș mai putea să mă adun,
Din ochii tăi arzând de cânt
Vii ca o umbră dinspre vânt.

Pășesc în doi și mă topesc
La gândul tău necunoscut,
În șoaptă râd și îmi doresc
Un măr din pomul cel avut.

Să te aprind și încă cum!
Să te ating mergând pe drum,
În valea asta de demult
Gândul a stat și încă mult!

Când mă privesc pe chipul tău,
Aș vrea să leg un fir în gând,
Dar drumul tău e ca un râu
Și mă opresc mergând.

Ce zumzet vine dinspre vânt!
De gândul tău aș vrea s-ascult.
Dar până pașii se-mpletesc,
În vânt eu mă topesc.