nu îmi e teamă
îți ascult respirația
degetele mele de fetiță se strâng

cu urechea lipită de pieptul tău
nu mai găsesc inima noastră

înăuntru femeia ta înaltă și slabă
se arcuiește
într-o cochilie goală

îmi ridic capul
aiurită prin mine

ieșirea
nu e decât un autobuz galben
într-un câmp de floarea soarelui