Undeva lângă un munte,departe,
Pe câmpiile verzi și nearate
Din tenebrele pământului
Curge izvorul muntelui.

Curge ca o lacrimă
Izvorâtă dintr-o patimă.
Firele de iarbă ușor le atinge
Pe pământul moale se prelinge.

Curge apa cristalină a vieții,
La orele dimineții,
Curge și la apus de soare
Până n-o mai vezi in depărtare.

La vale încet se strecoară,
Câmpia o înconjoară
Și printre pietre ușor trece
Lacrima devine rece.

De departe din zare
Se vede cum intră in mare
Un fir albastru ce curge pe câmpie
Ș-așteaptă o năprasnică ploaie să vie.