Poate ar trebui să mai
abandonez din cuvinte
ca un relanÈ™
câteva zile
să nu am nevoie
de ele
ci doar
de realitatea din care
îmi hrănesc sufletul
n-ar impresiona pe nimeni
desigur
dar ambalajul acela inutil
și fără gesturi
fluturând sub buzele
țuguiate de vocale
ar întoarce privirile mâinii
pledând pentru imagini
câteva secvențe ici-colo

suferința se varsă printre gânduri
și singura întoarcere
posibilă ar fi iarăși
scuza pitită între buze

reacțiile de respingere
mă vindecă...