când ne iubim pe podeaua rece printre cuvinte
sensuri pătrund în piele în tălpi între degete
rămân pentru o vreme apoi se duc
iubirea dispare
iar noi ne ridicăm din umbre contopiți și desăvârșiți

în camera goală un scaun și vocea lui camaron
nopți în ritm de flamenco
ni se așează în ochi și în cutele pielii
în spatele pereților pulsatili un cântec despre iubire
și dansul până la capătul ei
cui îi pasă dacă murim
cui îi pasă dacă iubim
doar nopțile ne trăiesc veșnicia

ziua bate în ferestre
ne țipă în ochi
și ne zgârie pe tălpi
chiar în locul unde ne-am tatuat fiecare numele celuilalt