Cuvintele tale erau pe pernă.
Lângă lacrimi!
Mirosul lor usca încet locul neuitării!
Ferestrele deschise spun despre frig.
Citesc zodii pe zăpadă și mă spulber!

Îmi amintesc un viscol vagabond,
purtător de suflet,
ca un cămătar îndrăgostit
de gânduri uitate la amanet!
Mă întorc să te cumpăr cu mine,
dar nu mă știu de atâtea ori!

Mă joc ca-ntr-o beție cu vremea!