A-ncercat întâi asfaltul,
Ploaia ce-a-nceput aseară.
A lăsat fără de zarvă
Și pustie strada iară.

A adus fără de veste,
Frigul înapoi în case,
Picuri numărând pe tabla,
Geamului cu storuri trase.

A-mbibat apoi pământul,
Plumb turnând în lung de drum.
Cristalinul cer albastru,
A-mbrăcat mantii de fum.

Sub umbrelele grăbite
Fuge lumea după treabă.
Pe sub streșini, zgribulite,
Vrăbiuțele se-ntreabă:

De-au visat că-i primăvară?
Muștele c-au înviat?
Funigei că-n zare zboară?
Iarna tristă c-a plecat?

Soarele c-a fost aievea,
Bucurând mugurii sparți?
Mâțișori rupând copiii,
Din copacii cei înalți?

Florile-nvingând pământul
Năpârlit de blana sură?
Vreascurile fumegânde,
Într-un colț de bătătură?

Cristalinul râs din zori
Să fi fost doar vis de iarnă?
Pe asfaltul ieri uscat,
Plânge noua primăvară!

Martie 1998