Sfârșit de toamnă

Iarba uscată lângă teiul batrân
Schimbă parfumul aerului mucigăit
O frunză, un romb prăfuit
Zboară în cercul ce pare rotund.
Crengile foșnesc în pădurea uscată,
Frunzele-aurii se înaltă în vânt,
E toamnă, e toamnă întunecată.


Și nori negri se zăresc pe cer
E vânt și picuri reci îmi înfioară făptura
Totul e murdar, noroi și sânge.
Însă în curând va ninge și va fi curat,
Un alb argintiu va împodobi padurea,
Însa până atunci e ... toamnă.


A fost toamnă ieri,
Și azi e toamnă
E toamnă, ...
Dar în curând va fi iarna
Cu alb prematur
Cu stele de gheață,
Cu țurțuri în păr,
Cu ochii de sticlă,
Tu mă privești gânditor.