tu spânzurai silabele din două-n șapte
guturaiul privirii tale arunca strănuturi gonflabile
cerurile gurilor mele se uneau cu pământurile tale
de sub coapse

ce roditoare este sticla paharelor umbrite cu buze
mângâiate viril cu unghiuri drepte
nu mă întrebai când de ce-ul este cum
oscilațiile întoarse spre mușchii interiori
dormeau umede

când unde? este prin ce? tresăriri viermănoase
te străbat când eu când tu ai unghii scoici
am unghii limbă

și-a venit ziua când amândoi am fost urlet
infuzia plăcerii în durerea cauciucului gol

tu spânzurai silabele din mine-n șapte
minus particula de negație
teoforă