Fâlfâie încisă tabla pe spate,
Rugina pătrunde pieptul lucios,
Atlantidele toate,ascunse de apă.
Ceara de Soare topită ,
Parjoliti, umbrele fără pânză
In marea albastră petalele albe ;
În vârful piramidelor de apă,
Cavouri de plumb
Gust amar,glasuri amare
Ies bulboci la suprafață.
Inele de plumb,aripi de plumb
Prinse de pământ.

Rachini dau târcoale
La trupurile albe
Și când numai poate...
Din crisalida ei ,omida,
Fluture cu aripi rupte
Prins în nisipurile ude.

Lumina cade în valuri,
Apusul tot mai des ,
Apusul dimineții,
Apusul Soarelui,
Apusul tuturor;
Răsăritul nopții .