Tu aveai privirea ca o gheară,
sufletul meu ca un pahar clătit
în sângele tău aprins spre seară
doar poezia-i un criminal plătit.

Trenul trecea și prin buzunarele cerșetorilor,
nu mai oprea în stații și n-avea nici-un gând;
nu mă aștepta mai mult de o monedă,
când cerul avea pe sub unghii pământ.