Când mă supăr fac o baie.
Oare asta-i nu-i un tic?
Nu cumva ești cam de paie,
În viață nu ai făcut nimic.

Eu acum fac o baie.
Alții nu fac nici atât.
Unii spânzură și taie.
Eu am griji până la gât.

Mă înarmez cu răbdare.
Număr chiar până la zece.
Ce văd astăzi,sincer mă doare,
Supărarea nici că-mi trece.

Aburii se duc la creier,
Când stai liniștit in baie.
ÃŽn vara asta-i fost un greier,
Meriți în final bătaie.

Ești poet,ești visător.
Mâine nici nu mai există.
Sânge ai de muritor,
Prostia în cap persistă.

Le vezi toate colorate,
Spirit de gospodar,ioc.
Cele dulci îți par sărate,
Îti vine să o iei din loc

Ai ideii cu nemiluita.
Cine acum te mai înțelege?
Poți să îți folosești suita,
De ideii și cuvinte blege.

Când ești supărată tare,
Fă o baie ca și mine.
Nervii atunci îți vor sare,
ÃŽn final va fi doar bine.