Își fac copia după pașii lăsați
pe dragoste.
Trebuiau să știe că nu inima
îi duce la visuri,
sau visurile care nu-i duc la inimă
încep în atingerile reci.
Mersul colorat al lumii,
în sunete, în timpuri, în pierderi,
în cesse-cesse-cessuri.
Saice îmi fac copiile după mâinile
tale, căci pașii lor nu au sunet.
În gol se freacă pe fiecare curbă,
pe fiecare punct ridicat la zero

- ca episoadele închise
ale atenției, repetițiile sonetei,
aerul rotund al notelor pe limbă;

pașii lor nu acoperă gâtul luminii,
de care să atârne mai goi ca la-nceput.