Candoarea e-n pat lângă mine,
Așteaptă timid s-o ating,
Dar stă învelită-n tăcere,
Fiorii și teama mă-nving.

Trimit sărutarea iscoadă,
Își pune roșeața stindard,
Revine. Suflarea-i oprită,
Iar buzele umede ard.

Ce blândă te soarbe privirea,
Ispita o schimbă-n ardoare.
Ar vrea să se-oprească. Ezită,
Vrăjită de-atâta splendoare.