Aseară te-am visat,
erai atât de frumoasă încât nimic nu mai conta,
iar eu de abia întrăzneam să te privesc
căci îmi era teama să nu dezleg
misterul frumuseții tale.
Timpul plecase lăsându-ne singuri,
lăsându-ma să îți ascult tăcerea
și să inteleg fiecare vorba
pe care n-o spuneai.
Atunci te-am strâns pentru prima dată în brațe
și eram fericit și plangeam
și nu am vrut să te mai las să pleci,
niciodată.