La prea mult soare făceam bubițe.

Amurgul, îl las pe mine cu tot ce duce în el,
de la început, de la început, când credeam că
el e partea mea.
El nu e partea mea. După fiecare rezoluție
veștedă, în fiecare reper transpare lipiciul lui,
coaja, coaja de lemn, cum erau trestiile când ne
căutam vaduri bune pentru bălăcit- nu vedeam
satul prin desimea lor: păianjenii, păianjenii
de apă și bărcile de hârtie- ne înghesuiam cu
palmele în mâl, ne uitam după crocodili și
rățuște- 10-10, tot câte 10, cum erau trestiile
prin care suflam după casă, 10- 10 note rele
- cum erau gurile noastre pline de rugină la
bemol: simțeam apa verzuie, leșia și presiunea
deservită la fund.