O zi obișnuită,
Eu în cămașa ta cu tălpile goale prin bucătărie,
Tu în cămașă de forță…
Am uitat iarăși de cafeaua care a dat în foc,
Eu râd tu… isterie…
Se aud claxoane și un peregrin după fier vechi.
E o zi comună, cu ploaie și vânt,
Cu cerșetori la colț de stradă,
Cu noi în sanatoriu, acasă…
Îmi aprind țigara sorb din cafeaua amară
și te privesc pe sub gene,
rafalele vântului răsună afară,
în mine tăcere,
te așezi lângă mine, mă mângâi dar ai privirea rece,
te strâmbi când mă auzi sorbind din cafea
și îți desfaci sticla de gin.
eu îți spun că e prea de vreme pentru gin,
tu mă izbești cu indiferență,
apoi te întinzi
la un pahar de gin cu prietenul tău imaginar…
perfectul…