Ai sufletul precum o mină părăsită
în care aurul s-a dus demult.
Provoci în jur doar agitație,
nu mai ai timp de nici o constatare,
pentru simplul și banalul motiv
că lumea asta suferă de "constipație".

Semeț și aranjat prea mult la cap,
treci fluierând pe acest maidan.
De mai rămâi pe gânduri uneori,
iar clipa îți bate ușor pe umăr,
peste povești de vrei să zbori,
timpul te somează, îți poate deveni dușman.

Citești pe ziduri doar niște fleacuri
și râzi în barbă precum "Diogene".
Ai pe nas ochelarii de eclipsă
ce îți arată numai femei dezgolite.
Somnul încet îți vine pe la gene,
inteligența ta e zero, nu există.