Cândva



Cândva am zărit o barcă prinsă în plasa orizontului
Ramele sale lungi ca niște gene clipeau de dor de țărm
Nici un sunet nu răzbea căldura uscată a soarelui
De parcă totul se-ntâmpla într-un timp paralel
Ocult și nestingherit

Cândva am zărit o barcă prinsă în plasa orizontului
Deasupra ei se roteau în cerc aripi negre și rapace
Pe semne că sufletele încă își luau rămas bun
De parcă totul s-ar repeta întocmai
Încă o dată și încă o dată

Cândva am zărit o barcă prinsă în plasa orizontului
Subțirimea ei a străpuns liniștea crepusculară
Sângerându-mi așteptarea toropită
De parcă visul m-ar fi naufragiat
În amintiri și regrete