Profeții și-au rostit de mult
Noianul de vorbe pe creștetul meu
ca un mălai dureros.
Ursitoarele au plecat buimace
cu limba despicată de rostiri
deșarte.
Îmi pari mai frumoasă
cum privești în oglindă
Aici, la granița dintre nimic
și nimic.
Și toate se petrec
în oglinda întoarsă
a cărnii mele
tot mai tulbure
tot mai densă...