*
din somnul verii apelor vechi
ce sălășuiesc dintotdeauna la
marginea satului nostru cînd
se aud în calde și lungi nopți
dansul primordial al balenelor

*
gânduri incerte ale teșitelor frunți
sclipesc uneori amintirile
noastre de homo homini lupus
apoi ale celui ridicător gânditor
ca o trestie mult aplecată

*
prin fața parcului nostru oglinda
mașinii mele arată oameni pe stradă
mergând înapoi blocuri trotuare
semne stradale cald colorate,
în pata argintie din inima pomilor...