Viața mea este un cimitir de dureri;
Singurătatea se plimbă-n pustiu,
Aș vrea să revin la ziua de ieri,
Ca să repet: doar atât am ajuns, atâta știu. . .

Mă chinuie gândul că viața mă va urmări
Și după ce, într-un final voi muri.
Vreau să mor, vreau să mor. . .
De viață niciodată nu-mi va fi dor.

Vreau să-mi pierd mintea,
Vreau să înnebunesc,
Să simt cu adevărat fericirea
De viață să nu-mi amintesc.

Moarte, dulce moarte. . .
Ia-mă și du-mă departe,
Te-aștept, ești unica speranță
Pe care-am avut-o în viață.